Tabloul riscurilor în industria prelucrătoare. Cum le gestionăm?

Industria prelucrătoare s-a confruntat, în ultimii ani, cu multiple provocări, pornind de la disfuncționalitățile de pe lanțurile de aprovizionare apărute în timpul pandemiei, la creșterea prețurilor materiilor prime și a costurilor cu energia, la incertitudinile cu privire la evoluția economiei globale și la tensiunile geopolitice. Cu toate acestea, companiile din domeniu au înregistrat evoluții pozitive, însă sunt în permanență cu ochii pe tabloul riscurilor, în încercarea de a le gestiona cât mai eficient, și, în același timp, pe reglementările tot mai frecvente, în principal cele cu privire la atingerea standardelor de sustenabilitate.

În România, datele Institutului Național de Statistică arată o creștere semnificativă a cifrei de afaceri în industria prelucrătoare în ultimii doi ani, de 20% în 2021 și de 23% în 2022, în termeni nominali. Rezultatele, deși obținute într-un context puternic inflaționist, arată că jucătorii din domeniu au reușit să gestioneze în mod rezonabil provocările cu care s-au confruntat.

Perspective pentru 2023

Pentru acest an, estimările indică, printre principalele riscuri, persistența blocajelor pe lanțurile de aprovizionare, întârzieri în dezvoltările logistice la nivel global, presiuni suplimentare asupra costurilor, dar și o intensificare a atacurilor cibernetice.

Pe sectoare de activitate, industriile cu consum ridicat de energie sau puternic dependente de investiții vor fi, probabil, cele mai afectate în acest an. În schimb, sunt estimate creșteri în fabricarea de produse chimice, din cauciuc și plastic, precum și în industria producătoare de mașini, chiar dacă mai lente din cauza cererii incerte pe fondul rezervelor privind evoluția economiei globale. De asemenea, există potențial de creștere în sectorul aerospațial, odată cu redresarea companiilor aeriene, și în domeniul echipamentelor de apărare.

În aceste condiții, jucătorii din industria prelucrătoare trebuie să identifice factorii care au cel mai mare potențial negativ și să acționeze pentru a le diminua impactul.

În cazul problemelor de pe lanțurile de aprovizionare, o soluție ar putea consta în diversificarea portofoliului de furnizori, cu accent pe dezvoltarea unor parteneriate pe termen lung, astfel încât să beneficieze de mai multe surse pentru produsele necesare în eventualitatea apariției unor noi evenimente neprevăzute.

Parteneriatele de acest gen pot oferi o anumită protecție companiilor și față de creșterea accelerată a prețurilor pe piață. În astfel de cazuri, este oportună o analiză a costurilor de aprovizionare pentru a se stabili care este proporția reprezentată de creșterea prețurilor și în ce măsură pot fi renegociate parteneriatele cu furnizorii.

În situația unui conflict geopolitic, cum este cazul războiului din Ucraina, care a perturbat lanțurile de aprovizionare din regiune și nu numai, o companie afectată trebuie să analizeze rapid rețeaua de furnizori din zonă, să identifice potențialul deficit de aprovizionare și să se reorienteze către alte surse.

Pentru eficientizarea operațiunilor, companiile pot accelera procesele de digitalizare și transparentizare a activității și, nu în ultimul rând, pot implementa automatizări care, dincolo de efectul benefic asupra costurilor, pe termen lung, ajută și la gestionarea optimă a forței de muncă, în continuare deficitară.

Respectarea standardelor de sustenabilitate

Un alt factor care poate pune presiune pe activitatea companiilor din industria prelucrătoare, dar nu numai, este legat de respectarea reglementărilor privind standardele de sustenabilitate (ESG), care implică un set tot mai complex de raportări nefinanciare. În acest caz, jucătorii din industrie trebuie să opereze schimbări de-a lungul lanțurilor valorice, pentru a reuși să se conformeze reglementărilor în vigoare. În plus, aceștia trebuie să intensifice eforturile de protecție a mediului, prin utilizarea surselor alternative de energie, dar și prin adoptarea principiilor economiei circulare, să își îmbunătățească guvernanța și să deruleze o serie de inițiative cu impact social în comunitatea în care activează.

Toate aceste tendințe sunt valabile și pentru piața din România, astfel că jucătorii locali trebuie să le ia în calcul în planurile de afaceri. În plus, având în vedere poziționarea geografică, la granița zonei de conflict, comunitatea de afaceri, împreună cu autoritățile, ar putea analiza modalități prin care să ofere alternative de aprovizionare, de producție, dar și de distribuție pentru companiile din industria prelucrătoare, dar nu numai, afectate de războiul din Ucraina.