Investițiile în energie – favorizate de context, frânate de fiscalitate

Sistemul energetic din România trece printr-un proces amplu de transformare, astfel încât, pe de o parte, să asigure din intern alimentarea economiei și a populației și, pe de altă parte, să contribuie la îndeplinirea obiectivelor de mediu asumate la nivel european. Acest proces este extrem de complex și necesită un efort semnificativ din partea companiilor din domeniu, constând în investiții considerabile, în special în tehnologii moderne de producere a energiei, dar și pentru rețelele de distribuție și pentru dezvoltarea unor soluții de stocare a producției în exces. În plus, toată această transformare are loc într-un mediu geopolitic incert și într-un cadru fiscal impredictibil.

România s-a angajat prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) să scoată din funcțiune centrale pe cărbune, vechi și poluante, și să le înlocuiască cu unități mai puțin poluante și care încorporează tehnologii eficiente. Planul, actualizat în 2023, pune un accent mai puternic pe tranziția către energia verde, prin includerea unui capitol asociat REPowerEU (planul european pentru securitate energetică), cu măsuri de accelerare a producției de energie verde, de promovare a eficienței energetice a clădirilor și pentru recalificarea forței de muncă. Prin această componentă, România va beneficia de fonduri nerambursabile suplimentare de 1,4 miliarde de euro.

Măsurile sunt binevenite, dar eforturile de modernizare a sistemului energetic trebuie susținute și de un cadru legal favorabil și stabil. Or, preponderent în ultimii ani, companiile din energie au fost vizate de multiple reglementări fiscale, care au afectat predictibilitatea și le-au determinat să își reevalueze planurile de afaceri.

Reglementări contradictorii

Printre cele mai recente modificări se numără introducerea, de la 1 ianuarie 2024, a impozitului minim pe cifra de afaceri, de 1%, pentru companiile cu venituri de peste 50 de milioane de euro, inclusiv cele din energie, în cazul în care impozitul pe profit (de 16%) este mai mic. Jucătorii din petrol și gaze sunt supuși unui impozit suplimentar, de 0,5% din cifra de afaceri, pe lângă impozitul pe profit. Este vorba de societățile care extrag țiței și/sau gaze naturale, fabrică produse obținute prin rafinarea petrolului, distribuie, transportă sau comercializează combustibili gazoși, precum și de comercianții de carburanți sau combustibili. Sunt exceptați operatorii care desfășoară exclusiv activități de distribuție/furnizare/transport de energie electrică și gaze naturale, reglementați de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei. Însă în România nu există companii care desfășoară exclusiv astfel de activități, cel puțin printre cele vizate de noile taxe (cu cifra de afaceri peste 50 de milioane de euro).

Trebuie menționat că impozitul suplimentar pentru companiile din petrol și gaze se aplică pe o perioadă limitată, până la 31 decembrie 2025 (respectiv până la finalul anului fiscal care se încheie în 2026, pentru cei cu an fiscal modificat). Ulterior, și aceștia vor plăti impozitul minim pe cifra de afaceri, de 1%, dacă impozitul pe profit este mai mic.

Totuși, rămâne incert cum se va aplica noul regim de impozitare în cazul companiilor care beneficiază de prevederi legale specifice, contrare celor nou introduse.

Este vorba în principal de reglementările care vizează titularii de acorduri petroliere și de extracție a gazelor naturale (inclusiv din Marea Neagră), conform cărora regulile fiscale valabile la încheierea acordului trebuie să rămână neschimbate pe întreaga perioadă de exploatare. Acesta este un element extrem de important pentru companiile în cauză, dar nu este clar ce lege va prevala în cazul lor – cea inițială sau cea recentă. Dacă noua reglementare se aplică și pentru acești producători de energie, înseamnă că, din nou, se schimbă regulile în timpul jocului și vor fi afectate investițiile în derulare. Dacă prevalează legea inițială, cea nouă își pierde obiectul, pentru că vizează tocmai beneficiarii reglementărilor specifice – producătorii din petrol și gaze.

Așadar, este nevoie de clarificări rapide, pentru că aceste companii mai sunt supuse și reglementărilor fiscale internaționale transpuse în legislația națională, cum ar fi impozitul minim pe profit la nivel global, care vine cu provocări suplimentare.

În concluzie, sistemul trebuie modernizat pentru a diminua dependența României de surse externe de energie, dar, dincolo de investiții, are nevoie de un cadru stabil de reglementare, în special în privința taxării, care să ofere investitorilor predictibilitate pentru a realiza planuri de afaceri pe termen mediu și lung.