Piața de capital și antreprenoriatul românesc: o cale cu potențial și limite care se cer depășite

Piața de capital din România, prin Bursa de Valori București și segmentul AeRO, a reprezentat în ultimii ani o resursă reală pentru antreprenoriatul local. Capitalizarea bursei a ajuns la niveluri care nu pot fi ignorate, iar statutul de Piață Emergentă a atras atenția dincolo de granițe. Și totuși, într-o anumită măsură, persistă încă o reticență a antreprenorilor față de bursă ca platformă de atragere de finanțare. Se pune întrebarea: ce ar putea schimba dinamica, mai ales când ne gândim la continuitatea afacerilor peste generații?  

Listarea la bursă, fie prin acțiuni, fie prin obligațiuni, oferă oportunități care merg dincolo de simpla infuzie de capital. Unele firme aleg să direcționeze fondurile spre modernizarea liniilor de producție, mărind capacitatea, altele, să se extindă pe piețe externe, care le vor aduce venituri mai mari din export în câțiva ani, sau să investească în digitalizare ori pentru a prelua competitori, consolidându-și poziția. Admiterea acțiunilor la tranzacționare aduce notorietate în fața investitorilor și lichiditate pe termen lung, chiar dacă vine „la pachet” cu anumite obligații de transparență, guvernanță, conformitate și o posibilă reducere a influenței fondatorilor, în timp ce obligațiunile oferă o predictibilitate financiară fără a atinge structura acționariatului.

Analizând firmele antreprenoriale de pe piața principală a BVB, constatăm că o parte dintre acestea au emis acțiuni noi la admiterea la tranzacționare sau ulterior, atrăgând fonduri suplimentare. De foarte multe ori, acționariatul nu s-a diversificat spectaculos: în majoritatea cazurilor se observă că, în primii ani de la admiterea la tranzacționare, acționarii pre-existenți, de regulă fondatorii, au acoperit majoritatea emisiunilor de acțiuni, păstrând controlul asupra societății. În următorii ani, însă, companiile au continuat să își majoreze capitalul, iar diversificarea acționariatului a prins contur, cu o atragere semnificativă de investitori noi, deși, în foarte multe cazuri, acționarii inițiali au rămas dominanți.

Fondurile de tip Private equity (PE) aduc și ele o nuanță interesantă în această ecuație. Dincolo de aportul financiar, fondurile de PE vin cu o perspectivă strategică, care poate include și pregătirea companiei pentru bursă. Deși în România nu este situația cel mai des întâlnită, în practica internațională nu este neobișnuit ca fondurile de PE, după investiția inițială și susținerea dezvoltării companiei, să o sprijine în continuare în procesul de accesare a bursei (fie prin acțiuni, fie prin obligațiuni).

Un aspect care merită atenție este succesiunea multi-generațională. Multe afaceri antreprenoriale din România se află într-un moment definitoriu, în care fondatorii se gândesc la ce urmează. Listarea la bursă, combinată sau nu cu private equity, poate oferi o soluție: asigură lichiditate pentru familie, profesionalizează afacerea și reduce dependența de pregătirea generației următoare. Totuși, trecerea de la un model familial la unul integrat în piața de capital presupune o ajustare de abordare, iar aceasta necesită timp, know-how și viziune.

Reticența față de listarea la bursă are explicații multiple. Controlul este o preocupare majoră – diversificarea acționariatului este uneori percepută ca un risc de reducere a influenței fondatorilor -, obligațiile de raportare publică impun o anumită rigoare financiară și organizatorică, procesul de admitere la tranzacționare rămâne complex pentru cei nefamiliarizați, costurile inițiale generează emoție, iar cerințele de transparență presupun o schimbare de paradigmă. Volatilitatea pieței adaugă un risc pe care mulți preferă să-l evite, dintr-o prudență ale cărei rădăcini sunt ușor de înțeles: evenimentele globale majore ale ultimilor ani (pandemie, războaie, instabilitate politică etc.), istoria economică recentă a țării, dublată de un anumit grad de instabilitate a cadrului fiscal și legislativ.

Schimbarea acestei stări de fapt necesită câteva direcții concrete. O mai bună informare, bazată pe exemple practice despre cum bursa și investitorii și tip private equity pot susține creșterea, ar putea duce la o perspectivă mai clară și mai amplă. Simplificarea accesului la bursă și promovarea transparenței ca un avantaj strategic, prin sesiuni dedicate de training, ar putea reduce din rezerve. Dialogul direct cu fondurile de PE, facilitat prin întâlniri între antreprenori și investitori, poate construi punți. Planurile de remunerare bazate pe acțiuni (stock option plans), ca mecanism de motivare a angajaților-cheie, ar trebui să câștige mai multă tracțiune (cu precizarea că acestea pot fi implementate și în cadrul societăților ale căror acțiuni nu sunt admise la tranzacționare).

Datele sugerează că listarea la bursă și investițiile atrase de la fonduri de investiții au beneficii, prin dezvoltarea semnificativă a afacerii ulterior atragerii de investitori de tip private equity și/sau ulterior admiterii la tranzacționare.

Provocările – volatilitatea, elementele de noutate – coexistă cu oportunități reale. Și în România, ca și în restul țărilor europene, accesarea capitalului oferit de fondurile de investiții și de bursa de valori poate facilita nu doar diversificarea acționariatului, ci și o tranziție sustenabilă către generațiile viitoare. Piața de capital românească are capacitatea de a susține antreprenoriatul, dar pasul decisiv depinde de disponibilitatea fondatorilor de a privi cu încredere dincolo de orizontul imediat.