Competitivitatea UE: planurile cele mai mari și viteza de aplicare cea mai mică

Contextul economic global actual, în care politicile de modelare a comerțului internațional, în trecut analizate și dezbătute timp îndelungat înainte de implementare, sunt adoptate „peste noapte”, cu aplicare imediată, plasează incertitudinea la baza oricărei strategii comerciale, astfel că flexibilitatea și agilitatea devin piloni cheie în lupta pentru supremația economică la nivel global. Însă transformările pe care această nouă realitate le implică sunt extrem de dificil de realizat, cu atât mai mult în Uniunea Europeană, recunoscută pentru structurile rigide și pentru mecanismul complex de luare a deciziilor. Dar scăderea constantă a competitivității economiei europene impune măsuri concrete de redresare, iar Comisia Europeană (CE) a lansat deja o serie de inițiative în acest scop. Succesul acestora va depinde, însă, și de rapiditatea cu care vor fi adoptate și implementate.

Decalajul de competitivitate dintre economia europeană și celelalte mari puteri economice (ex. China, SUA) s-a adâncit constant în ultimele decenii (evoluție confirmată de Raportului Draghi cu privire la competitivitatea UE, realizat la solicitarea CE), pe fondul ritmului lent de inovare, care a limitat creșterea productivității. Acesta a fost favorizat și de excesul de reglementare care a împovărat companiile europene, culminând cu cerințele impuse în vechea legislatură pentru atingerea unor obiective de mediu extrem de ambițioase, care să ducă la neutralitate climatică până în 2050.

În aceste condiții, Comisia Europeană (în componența rezultată în urma alegerilor din 2024) și-a stabilit ca prioritate recuperarea acestui decalaj și consolidarea competitivității economiei europene pe plan global, în principal prin stimularea inovării și prin calibrarea obiectivelor de mediu astfel încât să contribuie la creșterea economică, nu să o limiteze. În acest scop, a propus numeroase planuri menite să sprijine companiile europene să redevină competitive, dar este foarte important ca acestea să se concretizeze în măsuri clare, ușor de implementat și valabile pe termen lung.

„Busola pentru competitivitate”, lansată la începutul acestui an, este o inițiativă complexă care vizează în principal reducerea birocrației, simplificarea legislației și relaxarea cerințelor de raportare, astfel încât să instituie „un sistem de reglementare bazat mai degrabă pe încredere și stimulente decât pe un control detaliat”. Urmare acestui demers, se așteaptă reducerea sarcinilor de raportare cu cel puțin 25% pentru toate entitățile europene (echivalentul unor economii de 37,5 miliarde de euro) și cu cel puțin 35% pentru IMM-uri, până la finalul mandatului actual al Comisiei. Totodată, se estimează că măsurile prevăzute de această inițiativă vor debloca finanțări suplimentare de 470 de miliarde de euro pentru întreprinderile europene, prin intermediul pieței de capital, și vor contribui la înființarea a aproximativ 500.000 de noi locuri de muncă în economia circulară până în 2030.

Propunerea este axată pe trei piloni, identificați în Raportul Draghi ca având potențialul de a crește competitivitatea economiei europene: eliminarea decalajului de inovare dintre UE și principalii competitori (prin crearea unui mediu favorabil pentru dezvoltarea și adoptarea noilor tehnologii bazate pe inteligența artificială, robotică etc.), decarbonizare, într-o manieră care să sprijine creșterea economică (prin promovarea Pactului pentru o Industrie Curată, planuri de acțiune pentru sectoarele mari consumatoare de energie, cum ar fi cel de apărare sau auto, și pentru furnizarea de energie la prețuri accesibile) și reducerea dependențelor de resursele altor state (prin dezvoltarea unor parteneriate care să asigure accesul la materii prime, energie curată, combustibili durabili și tehnologii curate și prin revizuirea regulilor privind achizițiile publice astfel încât să fie favorizate sursele europene pentru sectoarele și tehnologiile critice).

Simplificarea – poziție centrală pe agenda noii Comisii Europene

Pentru a-și atinge scopul, Comisia propune utilizarea unor factori catalizatori, valabili pentru toate domeniile menționate, printre care se numără reducerea birocrației (inclusiv simplificarea reglementărilor și relaxarea cerințelor de raportare) și eficientizarea accesului la finanțare.   

Primele măsuri concrete de simplificare au fost deja anunțate, printre cele cu impact semnificativ, inclusiv pentru companiile din România, fiind Pachetul Omnibus. Acesta propune modificarea unor reglementări importante, precum Directiva privind Raportarea Corporativă în materie de Sustenabilitate (CSDR) și Regulamentul UE privind Mecanismul de Ajustare a Carbonului la Frontieră (CBAM), considerate împovărătoare pentru companiile vizate prin prisma cerințelor de raportare impuse. În principiu, modificările au drept scop restrângerea sferei de aplicabilitate a reglementărilor respective doar la companiile mari, cu peste 1.000 de angajați și cifra de afaceri netă de peste 50 de milioane de euro sau active totale de peste 25 de milioane de euro, în cazul CSDR -, respectiv la importatorii care cumulează peste 50 de tone de marfă supusă raportării în cazul CBAM. În prezent, reglementările vizează un spectru mult mai larg de contribuabili. Conform estimărilor, aceste modificări ar determina excluderea din sfera de aplicare a aproximativ 80% - 90% dintre companiile europene vizate de forma actuală a respectivelor reglementări. În plus, pachetul Omnibus prevede relaxarea anumitor cerințe (pentru entitățile aflate pe lanțul de aprovizionare, în general IMM-uri) și amânarea unor termene de raportare.

Această simplificare este apreciată, în linii mari, de mediul de afaceri european, însă mai sunt aspecte de clarificat pentru o înțelegere corectă a implicațiilor imediate și pe termen lung și pentru o implementare eficientă.

Un alt demers de flexibilizare a reglementărilor demarat de CE vizează domeniul auto, a cărui competitivitate este afectată de normele exigente privind emisiile poluante, care prevăd că, din acest an, autoturismele și camioanele introduse pe piață trebuie să aibă emisii reduse cu 15% comparativ cu 2021, procent care urmează să crească la 55% în 2030 și la 100% în 2035. Astfel, Comisia a elaborat un plan de acțiune care propune, în primul rând, extinderea termenului pentru îndeplinirea normelor privind emisiile aferente anului 2025 pe o perioadă de trei ani (2025-2027). Planul mai conține și angajamente cu privire la găsirea unor modalități de stimulare a cererii de vehicule europene cu emisii zero, la crearea unui lanț de aprovizionare sigur și competitiv pentru materiile prime destinate fabricării bateriilor, dar și pentru sprijinirea tranziției către autovehiculele bazate pe AI, conectate și automatizate.

În paralel cu propunerile Comisiei pentru simplificarea și relaxarea reglementărilor în vigoare, reprezentanții ECOFIN (Consiliul pentru Afaceri Economice și Financiare, responsabil cu politica fiscală în UE) fac apel la revizuirea legislației comunitare din domeniul taxării, pentru creșterea competitivității economiei europene pe plan global, cu accent pe patru principii de bază: reducerea poverii administrative, de reglementare și de raportare în statele membre; eliminarea regulilor fiscale depășite și/sau redundante; clarificarea legislației fiscale în vigoare; simplificarea și eficientizarea regulilor fiscale, procedurilor și cerințelor de raportare. Însă până la elaborarea și adoptarea unor măsuri concrete în aceste direcții calea este chiar mai lunga decât în cazul inițiativelor menționate anterior, dat fiind că trebuie mai întâi să fie agreate de Comisie și apoi înaintate către aprobare în Consiliul UE și în Parlamentul European, conform procesului legislativ din UE.

Cum se asigură finanțarea?

Necesarul suplimentar de finanțare pentru a aborda cu succes provocările actuale legate de schimbările climatice, cele tehnologice și de noua dinamică geopolitică este estimat, potrivit raportului Draghi, la 750 ‐ 800 de miliarde de euro pe an până în 2030 (fără a fi luate în calcul cele mai recente date referitoare la investițiile necesare pentru creșterea capacității de apărare a UE). Este o sumă considerabilă (similară cu cea prevăzută prin programul  NextGen EU) care va fi asigurată, potrivit CE, din optimizarea actualelor programe de investiții, urmând ca, începând cu noul cadru financiar, să fie creat un fond pentru competitivitate, care va înlocui mai multe instrumente financiare actuale cu obiective similare, inclusiv InvestEU (cu condiția ca propunerea să fie aprobată în Parlamentul European). În completare, CE a inițiat strategia pentru crearea Uniunii Economiilor și Investițiilor, care își propune să îmbunătățească modul în care sistemul financiar al UE canalizează economiile către investiții productive. Aceasta urmărește să ofere cetățenilor UE un acces mai larg la piețele de capital și opțiuni mai bune de finanțare pentru întreprinderi. Însă acest proces este unul de lungă durată, dacă ne raportăm la Uniunea Piețelor de Capital, care a fost inițiată în 2015 și încă este într-un stadiu „modest” de realizare.

În concluzie, este foarte important că autoritățile europene au identificat zonele în care trebuie să acționeze pentru a crește competitivitatea economiei europene în raport cu principalii competitori globali și au lansat propuneri concrete în acest scop, dar cu siguranță este nevoie și de simplificarea mecanismelor de adoptare a măsurilor propuse și de cooperare între factorii de decizie pentru a fluidiza procesul legislativ, astfel încât să producă beneficii cât mai rapid. Și, pentru că este puțin probabil ca Uniunea Europeană să ajungă în viitorul previzibil la un nivel de flexibilitate în procesul decizional similar cu cel din SUA sau China, este foarte important ca preocuparea pentru competitivitate să rămână constantă și să se bazeze pe o viziune pe termen lung, care să permită instituțiilor europene să acționeze proactiv pentru a menține economia europeană la un nivel ridicat de competitivitate.