Construcțiile – un sector performant, frânat de accesul dificil la forța de muncă

Sectorul construcțiilor din România a înregistrat o creștere anuală solidă în 2025, de 8%, devenind principalul motor al economiei. Iar această evoluție a avut loc într-un context marcat de numeroase provocări pentru companiile din domeniu, printre care se numără și costul și disponibilitatea forței de muncă, preocupare care nu se mai limitează doar la atragerea și retenția angajaților, ci a devenit și subiect de negocieri intense în tranzacții.

Aspectele legate de forța de muncă preocupă jucătorii din întreaga regiune. Potrivit studiului Deloitte Real Estate Confidence Survey for Central Europe, disponibilitatea și costul forței de muncă au reprezentat, în 2025, cea mai mare preocupare pentru dezvoltatorii imobiliari din regiune, inclusiv România, iar în 2026 se menține în top trei preocupări.

În acest context, companiile din domeniu fac eforturi pentru a-și asigura necesarul de angajați pentru derularea proiectelor în curs de execuție, dar și pentru cele viitoare. Mai mult, anumite aspecte privind stabilitatea forței de muncă ajung să exceadă sfera operațională și să constituie subiect de negocieri și în tranzacțiile de tip fuziuni și achiziții. Remarcăm astfel preocuparea potențialilor cumpărători de a securiza volumul și componența forței de muncă, cel puțin pe durata dintre semnarea și finalizarea documentelor tranzacției. Dată fiind sezonalitatea și relativa volatilitate a forței de muncă, mai ales într-o activitate ce implică mai multe șantiere cu lucrări în diverse faze de execuție, definirea unor criterii obiective pentru a securiza numărul și componența muncitorilor se poate dovedi un proces complex.

Negocierea unor astfel de clauze, mai ales dacă soarta tranzacției este legată de îndeplinirea lor (sub forma unor condiții suspensive, dar nu numai) se poate dovedi un demers dificil, în contextul în care cu greu se poate anticipa, cu exactitate, marja fluctuației de personal. Cu toate acestea, dacă vorbim despre o societate cu istoric în construcții, calculația prin raportare la datele istorice din ultimii ani poate reprezenta, de cele mai mule ori, un indicator corect.

În plus, clauzele privind obligațiile părților de a nu atrage sau oferta angajații celeilalte părți, atât înainte, cât și după finalizarea tranzacției, constituie deseori un aspect intens negociat. Fără a intra în detalii (întrucât conținutul prevederilor este diferit în funcție de situație), atragem atenția asupra faptului ca întotdeauna se impune o revizuire atentă din perspectiva dreptului concurenței.

Importul de muncitori din afara UE, un proces care trebuie simplificat

Aceste evoluții au avut loc în contextul deficitului de forță de muncă din piața locală și al dificultăților pe care le implică atragerea de muncitori din afara Uniunii Europene (non-UE). Pentru 2026, guvernul a aprobat un contingent de 90.000 de noi lucrători străini, pentru a acoperi deficitul de personal din mai multe domenii – dintre care aproape 50.000 doar în construcții. Însă procesul este foarte complex și de lungă durată. În București, pentru a obține o programare la instituția abilitată, durează aproximativ șase luni (se poate opta pentru altă localitate, dar implică timp și costuri suplimentare), iar aprobarea cererii, încă cel puțin 30 de zile. Apoi urmează obținerea vizelor prin intermediul consulatului României din țara de import, dar și aici durează foarte mult. Spre exemplu, pentru Pakistan, timpul de așteptare este de aproximativ un an și trei luni, pentru Sri Lanka, șapte-opt luni, pentru India, patru-cinci luni, pentru Dubai, trei-patru luni (înainte de izbucnirea conflictului). După obținerea vizelor, mai durează cel puțin două luni emiterea permisului de ședere. În plus, pentru avizele de muncă, încă se solicită documente care se obțin la alte autorități, aspect care impune accelerarea digitalizării în structurile de stat.

Procedurile sunt valabile inclusiv pentru angajatorii mari (implicați în proiecte ample, de infrastructură, pe fonduri europene, cu termene de execuție stricte etc.). Aceștia ar trebui să beneficieze de o procedură simplificată, eventual pe baza unei pre-aprobări, pentru care cel mai probabil ar fi dispuși să plătească în plus (ținând cont de pierderile cauzate de procedurile greoaie). Pentru că un proces de imigrări impredictibil limitează apetitul companiilor din domeniu de a investi în noi proiecte.

Așadar, într-un context economic global marcat de incertitudini, sectoarele performante, cu efect important de multiplicare în economie, precum cel de construcții, trebuie sprijinite cel puțin prin simplificarea procedurilor administrative, astfel încât să își sporească contribuția la creșterea economică pe termen lung.