Sondaj global privind managementul riscului organizațional 2018

Managementul riscului organizațional (Extended enterprise risk management, EERM) continuă să beneficieze de conștientizare la nivelul executiv, permițând organizațiilor să abordeze subiectul cu mai multă atenție și investiții mai mari. Eșecul în afaceri al unor companii importante, acțiunile ilegale ale unor terțe părți sau măsurile de reglementare cu amenzi punitive pun presiune pe importanța acordată EERM.
 
Studiul Deloitte arată că organizațiile își construiesc din timp o viziune strategică asupra factorilor de risc cu scopul de a crea valoare și pentru a identifica noi oportunități. Cu toate acestea, în ciuda acestei conștientizări și a unor îmbunătățiri în ceea ce privește managementul riscului și guvernanța terțelor părți, am identificat șase domenii cheie în care majoritatea organizațiilor trebuie să depună eforturi suplimentare.

Domeniile cheie în care majoritatea organizațiilor trebuie să depună eforturi suplimentare:

• Maturitate organizațională și riscuri inerente. Organizațiile își îmbunătățesc auto-evaluarea maturității EERM într-un ritm mai lent, în ciuda creșterii riscurilor inerente care decurg din dependența de terțe părți.
• Investiții și business case. EERM se concentrează din ce în ce mai mult pe exploatarea aspectelor pozitive ale riscului și pe demonstrarea unor beneficii tangibile - o trecere semnificativă de la gestionarea dezavantajelor riscului.
• Control centralizat. Organizațiile centralizează multe elemente ale rolurilor, structurilor și tehnologiilor EERM. Centrele de excelență (COE) și centrele de servicii partajate (CSS) reprezintă modelul dominant de operare, alături de un accent sporit pe modelele de utilitate comercială.
• Platforme tehnologice. Deciziile tehnologice pentru soluțiile EERM se fac acum la nivel central și se dezvoltă o arhitectură tehnologică pe trei niveluri.
• Riscul subcontractantului. Organizațiile nu au o vizibilitate și o monitorizare corespunzătoare a subcontractanților angajați de terți.
• Imperative organizaționale și de răspundere. Angajamentul final și responsabilitatea pentru EERM sugerează că este stabilit de către directorii executivi, dar angajamentul acestora trebuie îmbunătățit. Provocările legate de coordonarea internă, talentele și procesele interne reprezintă zone de interes major al organizației față de EERM.